Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă copiii și adulții cu tulburări din spectrul autist (TSA) este dificultatea de a iniția și dobândi spontan funcții de comunicare.Tulburarea din spectru autist (TSA) este o tulburare neurologică și de dezvoltare care afectează modul în care oamenii interacționează cu ceilalți, comunică, învață și se comportă. Deși tulburarea din spectru autist poate fi diagnosticată la orice vârstă, aceasta este descrisă ca o „tulburare de dezvoltare” deoarece simptomele apar, în general, în primii doi ani de viață. Prin urmare, este important ca partenerii de comunicare să recunoască și să răspundă în mod adecvat la încercările copilului de a comunica, indiferent de forma în care acestea sunt manifestate. În acest fel, copilul învață să își influențeze mediul și, astfel, își extinde funcțiile de comunicare (Stošić, 2013).
Îmbunătățirea abilităților de comunicare funcțională sporește independența în activitățile vieții cotidiene (Drager et al., 2010), motiv pentru care este necesar să se lucreze la atingerea unor obiective pe termen lung care includ autonomia, accesibilitatea și competența comunicării (Porter și Cafiero, 2009). Este important să subliniem faptul că persoanele cu TSA nu au doar dificultăți în crearea unui răspuns la comunicare, ci au și anumite probleme în procesarea sau înțelegerea comenzilor verbale (Cafiero, 2001).
Pentru a le permite copiilor cu TSA să fie cât mai independenți posibil și să participe în mod egal în societate, trebuie să găsim o modalitate de a face mai ușor pentru fiecare copil să înțeleagă mesajele de comunicare și să se exprime. După cum afirmă Mirenda (2003), cercetările au arătat că mulți copii și adulți cu TSA, indiferent de nivelul de dificultate, pot utiliza cu succes tehnici alternative de comunicare funcțională, dacă li se oferă instrucțiuni și oportunități de învățare adecvate.
Comunicarea augmentativă și alternativă (CAA) oferă un mijloc de comunicare eficientă persoanelor cu tulburări din spectrul autist, multe dintre acestea fiind în imposibilitatea de a utiliza eficient mijloacele de comunicare convenționale. Cercetările au evidențiat un suport mai mare pentru CAA asistată decât pentru limbajul semnelor pentru persoanele cu TSA, deși câteva studii au demonstrat în mod concludent eficacitatea limbajului semnelor. Literatura de specialitate a abordat utilizarea limbajului semnelor la persoanele cu TSA încă din anii 1970 (Ganz & Gilliland, 2014).
Numărul adolescenților și adulților cu tulburări din spectrul autist (TSA) din lume este în creștere (Gerhardt & Lainer, 2011). Din păcate, numărul de oportunități pentru aceste persoane de a participa cu succes în lume este limitat și, ca urmare, acestea se confruntă adesea cu rezultate slabe la vârsta adultă, în raport cu rolurile lor în sectoarele profesionale, comunitare și sociale.
Utilizarea unui sistem care este adecvat pentru un copil sau o persoană cu dizabilități și pentru mediul său crește independența, exprimarea, învățarea și incluziunea socială. Acest lucru poate avea un impact pozitiv asupra reducerii comportamentelor indezirabile și inacceptabile din punct de vedere social, asupra dezvoltării stimei de sine și, în general, asupra îmbunătățirii calității vieții. De asemenea, pe termen lung, acestea pot reduce semnificativ costurile dacă sunt aplicate încă din copilărie, deoarece permit o educație mai bună și, astfel, cresc probabilitatea de angajare și de locuri de muncă mai bune pe parcursul vieții.
De asemenea, ar trebui subliniat faptul că utilizarea CAA prezintă diverse avantaje pentru dobândirea și transmiterea de noi cunoștințe. În consecință, ar trebui să subliniem și faptul că aplicarea acesteia este esențială pentru educația și viața de zi cu zi a persoanelor cu TSA. (Bašić, Maćešić Petrović, Zdravković, Kovačević, Gajić și Arsić, 2020).
Sistemele de CAA pentru persoanele cu tulburări din spectrul autist includ dispozitive cu tehnologie înaltă, cum ar fi diverse dispozitive electronice, tablete, comunicatoare și dispozitive de generare a vorbirii, și dispozitive cu tehnologie redusă, cum ar fi imagini sau simboluri care pot fi atașate la o tablă de comunicare sau schimbate cu un partener de comunicare (Bondy și Frost 2002, citați în Lang et al., 2014).
Utilizarea CAA nu aduce beneficii doar copiilor cu dizabilități de dezvoltare și persoanelor alte dizabilități care, prin utilizarea acesteia, pot participa la activitățile zilnice și școlare. Aceasta aduce o contribuție semnificativă și îngrijitorilor acestora, personalului preșcolar și școlar, prin reducerea timpului petrecut pentru furnizarea de asistență personală și, în consecință, prin creșterea timpului disponibil pentru alte activități. Beneficiile se extind chiar și la comunitatea mai largă: cu ajutorul CAA, persoanele pot participa la viața socială și, prin urmare, contribuie la viața comunității și depind mai puțin de asistența guvernamentală (Berry și Ignash, 2003)
Resurse
Bašić, A., Maćešić-Petrović, D., Zdravković, R., Kovačević, J., Gajić, A., & Arsić, B. (2020). Upotreba asistivne tehnologije u službi sticanja znanja kod osoba sa poremećajima iz spektra autizma. U: Vladimir Katić (Ur.): XXVI Skup trendovi razvoja:“inovacije u modernom obrazovanju”, 242-245
Berry B.E., Ignash S. (2003). Assistive technology: providing independence for individuals with disabilities. Rehabil Nurs. doi: 10.1002/j.2048-7940.2003.tb01715.x
Cafiero, J. M. (2001). The Effect of an Augmentative Communication Intervention on the Communication, Behavior, and Academic Program of an Adolescent with Autism. Focus on Autism and Other Developmental Disabilities, 16(3), 179-189.
Ganz, J. B. (2015).AAC Interventions for Individuals with Autism Spectrum Disorders: State of the Science and Future Research Directions. Augmentative and Alternative Communication, 31(3), 203–214. doi:10.3109/07434618.2015.1047532
Gerhardt, Peter F., Lainer I. (2010). Addressing the Needs of Adolescents and Adults with Autism: A Crisis on the Horizon. DOI: 10.1007/s10879-010-9160-2
Holyfield, C., Drager, K. D. R., Kremkow, J. M. D., & Light, J. (2017).Systematic review of AAC intervention research for adolescents and adults with autism spectrum disorder. Augmentative and Alternative Communication, 33(4), 201–212. doi:10.1080/07434618.2017.1370495
Stošić, J. (2013). Spontana komunikacija i njena učinkovitost u djece s poremećajem iz autističnog spektra. Hrvatska revija za rehabilitacijska istraživanja, Vol 49, 115-129.
